O strategie veche de manipulare este apelul la „autoritate”. Dacă un om cu titluri sonore spune ceva, publicul are tendința să creadă. În era digitală, acest fenomen a explodat: pseudo-experții sunt peste tot – pe rețele sociale, la televiziuni sau pe bloguri obscure.
Cum operează pseudo-experții?
- Folosesc titluri false sau ambigue. „Doctor”, „profesor” sau „cercetător independent” sunt titulaturi folosite adesea fără acoperire.
- Evită verificarea. Nu publică articole științifice sau rapoarte academice, dar apar des în emisiuni unde nu sunt contraziși.
- Abuzează de jargon. Termeni științifici sunt folosiți într-un mod care sună sofisticat, dar care nu explică nimic concret.
- Refuză dialogul real. Dacă sunt provocați să își explice teoriile în fața experților autentici, se retrag și acuză sistemul că îi „cenzurează”.
Exemple
- Pseudo-nutriționiști care vând diete extreme, fără studii medicale în spate.
- „Analiști geopolitici” care prezic colapsuri iminente, dar fără nicio expertiză în relații internaționale.
- „Specialiști în energie” care răspândesc informații false despre tehnologii verzi, în timp ce promovează produse sau interese comerciale ascunse.
Cum îi recunoaștem?
- Căutăm publicații sau cercetări semnate de persoana respectivă.
- Verificăm dacă are afiliere reală la o instituție academică sau profesională.
- Observăm dacă evită confruntarea cu opinii diferite.
Concluzie
Un expert real poate greși, dar își bazează opiniile pe date verificabile și își asumă responsabilitatea pentru ele. Un pseudo-expert își apără doar imaginea și profitul.
Lasă un răspuns